Ortopedie

Chirurgia ortopedică este în centrul preocupărilor noastre, domeniu în care începând cu 1990 ne-am implicat în mod deosebit, având în prezent rezultate remarcabile.

Măsuri chirurgicale

Prin diferite operaţii realizate de noi în premieră la nivel naţional începând din 1993 şi prin aplicarea unor tehnici chirurgicale însuşite în clinici veterinare renumite din străinătate, cu experienţa acumulată în cursul anilor, în prezent efectuăm cu succes numeroase operaţii ortopedice dificile.

Procedurile chirurgicale pe care le aplicăm sunt cele de osteosinteză, stabilizare prin fixare externă, operaţii în displazia cotului, operaţii în displazia șoldului, operaţii în cazul fracturilor de bazin, operaţii în artroze ale capului femural, luxaţii de şold, luxaţii de rotulă și rupturi de ligament încrucișat (fixare intracapsulară, fixare extracapsulară, TPLO).

Măsuri conservative

Nu toate problemele ortopedice trebuie sau pot fi rezolvate chirurgical. În acest sens măsurile conservative se pot aplica frecvent cu rezultate bune. Astfel imobilizarea prin diverse proceduri (fără intervenţii chirurgicale), terapia antiinflamatoare, produse medicamentoase de protecţie articulară și fizioterapia, sunt câteva posibilităţi la care putem recurge pentru soluţionarea multor cazuri.

Operaţii în displazia cotului

Displazia cotului este denumirea generică a mai multor modificări cu caracter ereditar. Astfel bolile cunoscute sub denumirea de Proces anconeu izolat/fragmentat (FAP), Proces coronoid fragmentat (FCP) şi Osteocondroza disecantă (OCD) sunt modificările care definesc displazia cotului. Ele fac parte din categoria unor procese patologice cu caracter de osteocondroză şi apar la câinii de talie mare în perioada de creştere (5-7 luni), ca procese unice sau cumulate şi care în 20-40 % din cazuri por fi bilaterale. Cele trei boli au o simptomatologie asemănătoare, FAP apărând mai ales la Ciobănescul German iar FCP şi OCD mai frecvent la Golden Retriever, Labrador şi Rottweiler.

Toate modificările menţionate se pot diagnostica doar radiografic.

Operaţia procesului anconeu izolat (FAP)

Procesul anconeu la un câine peste 5-7 luni face corp comun cu ulna. La cei afectaţi rămâne liber în interiorul articulaţiei, ceea ce duce la limitarea mobilităţii, inflamaţie, durere şi şchiopătură.

Diagnosticul prin consult clinic poate fi doar prezumtiv, iar confirmarea bolii este posibilă numai prin examinare radiografică.

Tratamentul este chirurgical. Această operaţie o practicăm cu succes începând din 1997.

Operaţia în proces coronoid fragmentat (FCP)

Procesul coronoid fragmentat (FCP) apare la rasele de talie mare, precum la Golden Retriever, Labrador Retriever, Terra Nova, Rottweiler etc., mai ales la exemplarele la care cu dorinţa unei dezvoltări cât mai bune se exagerează cu alimentaţia, astfel încât creşterea oaselor este prea rapidă, respectiv ulna se mărește în lungime mai repede în comparaţie cu radiusul („Short Radius Syndrom”). Ca urmare prin solicitarea pronunţată a procesului coronoid medial, acesta nu se uneşte cu ulna. Asfel, începând cu vârsta de 4-5 luni la exemplarele afectate apare un proces inflamator care se complică treptat, ajungându-se în final la artroza cotului, fenomen însoţit de durere semnificativă. Modificarea este frecvent bilaterală producând şchiopătură, alternativ pe cele două membre anterioare.

Diagnosticul prin examinare clinică poate fi doar prezumtiv, iar confirmarea radiografică a bolii presupune experienţă.

Tratamentul este chirurgical şi constă în excizia procesului coronoid medial şi la nevoie a leziunilor cartilaginoase afectate, care apar în osteocondroza disecantă a condilului humeral medial (OCD).

Operaţia în osteocondroza disecantă (OCD)

Osteocondroza disecantă (OCD) se întâlneşte frecvent împreună cu procesul coronoid fragmentat (FCP). Modificările sunt la nivelul condilului humeral medial, fiind uneori profunde şi bine vizibile pe radiografie sau superficiale şi pe radiografie aproape inobservabile.

Tratamentul în osteocondroza disecantă a condilului humeral medial (OCD) este chirurgical.

Displazia şoldului

Displazia şoldului este o afecţiune ereditară frecvent întâlnită la câinii de talie mare. Modificarea apare în perioada de creştere a puilor şi constă în dezvoltarea necorespunzătoare a cavităţii acetabulare şi a capului femoral, modificând raportul dintre ele. Astfel prin lipsa de congruenţă a suprafeţelor articulare, treptat apare o sensibilitate la şoldul bolnav, urmată de un proces inflamator şi în final degenerativ care cu trecerea timpului se manifestă sub forma unei şchiopături a cărei intensitate depinde în general de gradul leziunilor.

Exemplificăm displazia de șold (HD)  de gradul C, D și E prin imaginile alăturate.

Diagnosticul în displazia coxo-femurală se stabileşte prin examinare radiografică începând cu vârsta de 10-12 luni, dar primele modificări pot fi depistate deja la vârsta de 5-7 luni.

Tratamentul poate fi conservativ sau chirurgical, în ambele cazuri scopul fiind reducerea durerii şi îmbunătăţirea mobilităţii articulare. Este de menţionat că o terapie în displazia şoldului cu rezultate spectaculoase este greu de realizat, deoarece produsele medicamentoase au de regulă doar un efect temporar, iar procedurile chirurgicale au un grad mare de dificultate cu un succes de 70-90%.

Operaţia PIN

Una din metodele chirurgicale aplicabile în displazia şoldului cu rezultate bune şi fără riscuri este Operația PIN respectiv miotomia pectineului, tenotomia ileopsoasului şi nevrectomia capsulei articulare coxo-femurale. Această operaţie o practicăm în cu rezultate bune începând din 1995. Este o tehnică ortopedică elaborată în anii 1970 ca o posibilitate pentru rezolvarea cazurilor de displazie coxo-femurală cu o procedură care înlătură durerea în urma căreia pacienţii se mişcă de regulă mult mai bine şi frecvent chiar fără simptome.

Operaţia necrozei de cap/col femural

Necroza de cap femural numită şi boala Legg-Calvé-Perthes (Osteochondropathia deformans coxae juvenilis) are o etiologie necunoscută. Rasele predispuse sunt cele de talie mică, astfel încât boala se întâlneşte mai ales la Yorkshire Terrier, West Highland White Terrier, Scotch Terrier, Caniche pitic, Bichon Maltez, Bichon Frise şi la alte rase.

Acest proces degenerativ apare de regulă unilateral dar la 20-30 % din cazuri afectează ambele şolduri. Simptomele apar începând cu vârsta de 5 luni şi devin mai pronunţate la vârsta de 7-10 luni. Animalele şchioapătă cu piciorul bolnav sau nu-l folosesc deloc, având dureri la mişcare şi la palparea şoldului. Când simptomele devin vizibile procesul este deja într-o fază avansată.

Diagnosticul se pune exclusiv prin examinare radiografică.

Tratamentul medicamentos prin antiinflamatoare are rezultate limitate şi nu elimină cauza. Rezolvarea problemei constă în rezecţia capului femural, metodă pe care o practicăm începând din 1994. Simptomele dispar în 90-95% din cazuri.

Operaţia luxaţiei coxo-femurale

Luxaţia coxo-femurală are în general cauze traumatice. În urma luxaţiei se rupe ligamentul intraarticular şi capsula articulară. Dislocarea capului femural poate fi cranio-dorsală, aşa cum se întâmplă cel mai frecvent sau poate fi caudo-ventrală în 2-3 % din cazuri. Pacientul nu mai poate călca pe piciorul afectat, are dureri şi îl ţine ridicat.

Printr-o examinare clinică se poate stabili diagnosticul probabil dar certitudinea luxaţiei sau alte modificări colaterale se pot observa doar prin control radiografic.

Tratamentul poate fi conservativ cu încercarea repoziţionării fără operaţie a capului femural, cu condiţia ca luxaţia să nu fie mai veche de 2-4 ore. Şansele rezolvării cu succes a luxaţiei în acest mod este de cel mult 20 %. Dacă astfel nu se poate realiza stabilizarea articulaţiei se va recurge la metode chirurgicale, dintre care procedura fixării intraarticulare este cea mai eficientă (vezi imaginea), pe care o efectuăm din 2003 cu şanse de vindecare de 95%.

Operaţia luxaţiei de rotulă

Luxaţia rotulei poate fi congenitală sau dobândită. Mai frecventă apare forma congenitală, cu luxaţia medială a rotulei, modificare patologică întâlnită de regulă la rasele de talie mică: Canich pitic, Yorkshire terrier, Chihuahua, Pekinez, Bichon, Mops, Bulldog francez, Chow-Chow etc. Procesul apare de multe ori la ambele membre. Luxația de rotulă dobândită apare în urma unor traumatisme şi este unilaterală.

Diagnosticul se pune relativ uşor prin palpare dar poate fi confirmat și prin examinare radiografică.

Tratamentul este chirurgical şi constă în fixarea prin diferite tehnici a rotulei în poziţie anatomică. Este indicat ca acestă operaţii să fie făcută în cât mai scurt timp după depistarea problemei, pentru a preveni complicaţiile care în final duc la şchiopătură permanentă şi greu remediabilă. Succesul operaţiilor este de aproximativ 90%.

Luxația de rotulă care nu a fost operată la timp poate să producă leziuni articulare cornice, precum se vede pe imaginea alăturată.

Operaţia în ruptura ligamentului încrucișat

Ligamentul încrucișat anterior şi posterior sunt ligamente intraarticulare ale genunchiului care frecvent suferă rupturi parţiale sau totale, în urma cărora apare durere şi şchiopărură. Rupturile se produc în general brusc prin suprasolicitarea articulaţiei dar nu puţine sunt situaţiile când ruptura nu are cauze aparente.
Explicaţia acestor cazuri este că prin procese degenerative sau îmbătrânire ţesutul ligamentelor suferă modificări cu scăderea rezistenţei. Astfel chiar şi o solicitare moderată este suficientă pentru a produce ruptura.

Diagnosticul se pune exclusiv prin examinare clinică, printr-o metodă de palpare care presupune experienţă şi care permite stabilirea cu certitudine a diagnosticului.

În urma rupturii, pacienţii care la început manifestau şchiopături grave, după o perioadă mai lungă, prin procese de fibrozare recapătă oarecum stabilitatea articulară şi treptat merg mai bine, dar fără o recuperare totală. Pentru rezultate corespunzătoare se indică soluţionarea chirurgicală a problemei, operaţii practicate de noi începând din 2003 prin tehnici de reconstituire a ligamentului sau metode care schimba dinamica intraarticulară, prin care avem şansa unei vindecări cu rezultate bune de 80-90%.

Operaţia în ruptura ligamentului încrucișat prin fixare intracapsulară

Este o metodă care se aplică începând cu anii 1970 în diferite variante, fiind practicată cu succes şi în prezent, prin folosirea unor fire sintetice neresorbabile. Această operaţie o efectuăm într-o variantă originală, experimentată de noi cu rezultatele foarte bune, astfel încât pacienţii de regulă calcă pe piciorul operat după 7-14 zile, merg bine după 20-30 zile şi se mişcă fără simptome după 2-3 luni în 95% din cazuri.

Operaţia în ruptura ligamentului încrucișat prin fixare extracapsulară

Operațiile prin fixare extracapsulară se realizează prin diferite tehnici, dintre care folosirea unor implante de ancorare și fire speciale (Produse Arthrex), constituie varianta cea mai eficientă în soluționarea rupturii de ligament încrucișat.

Operaţia în ruptura ligamentului încrucișat prin metoda TPLO (Tibial Plateau Leveling Osteotomy) în premieră la noi în țară

Operația TPLO este cea mai eficientă şi apreciată metodă de rezolvare a rupturii ligamentului încrucișat, o procedură cu rezultate superioare faţă de alte metode, pe care o practicăm începând din 2015.

Pe radiografia alăturată prezentăm un caz cu ruptură de ligament încrucișat operat prin metoda TPLO.

Exemplificăm eficiența procedurii, prin două înregistrări Video, unde se poate vedea un pacient operat de noi, la trei zile și la o săptămână după operația TPLO.

Este de menţionat că metoda TPLO pe lângă o tehnică specială cu un grad mare de dificultate, presupune şi o dotare destinată exclusiv acestui scop, fără de care această operație nu se poate realiza.

Ruptura de ligament încrucișat, care nu se remediază chirurgical, poate să producă în timp leziuni articulare cornice (vezi  imaginea).

Operaţii în caz de fracturi

Scopul operaţiilor în caz de fracturi este repunerea în cel mai scurt timp posibil a fragmenteor osoase, cu reaşezarea lor cât mai perfectă, pentru ca regiunea cu fractură să recapete stabilitatea şi funcţionalitatea.

Menţionăm că în cazul unor fracturi care pot fi rezolvate atât prin metode conservative cât şi chirurgicale, se preferă operațiile de osteosinteza, deoarece astfel repoziţionarea fragmentelor se realiza mai bine, iar probabilitatea recuperării optime este semnificativ mai mare.

Efectuăm operaţii ortopedice începând din 1991, aplicând diferite metode de osteosinteză, cu indicaţii precise în funcție de situație. Succesul în urma unor proceduri corect alese este de 90-95%.

Anestezie

Acordăm o mare atenţie anesteziei şi terapiei intensive, atât în ceea ce priveşte măsurile de pregătire, cât şi de supraveghere în timpul operațiilor. Toate acestea se realizează în condiții optime prin aparatură pentru narcoză inhalatorie și de monitorizare a funcțiilor vitale.

Pentru a evalua riscurile și de a putea controla anesteziile în mod corespunzător la fiecare pacient în parte, mai ales în condițiile unui animal în vârstă și cu posibile probleme ale funcțiilor cardiace, hepatice sau renale, este indicat sau frecvent chiar obligatoriu, de a efectua analizele mai importante înaintea oricări anestezii, pentru a depista eventualele insuficiențe organice, care ar putea pune în pericol viața pacienților în timpul intervențiilor chirurgicale.

Medicină internă

Examinări de hematologie și biochimie

Examinarea sângelui este una din cele mai valoroase măsuri paraclinice de investigare, prin care se pot obţine informaţii cu mare importanţă referitoare la starea de sănătate a pacienţilor. 

Cu modificările care se referă la numărul şi calitatea elementelor figurate din sânge (hematii, leucocite, monocite, trombocite etc.) ne ocupăm în cadrul hematologiei, iar prin valorile biochimice ale sângelui putem aprecia funcțiile organelor.

Valorile hemetologice și biochimice considerate normale se situează între anumite limite inferioare şi superioare, dar interpretarea rezultatelot trebuie făcută întotdeauna luând în calcul starea generală a pacientului, factori legate de alimentaţie, de mediu etc.

Pentru orientare, fără dorinţa de a explica diferite aspecte cu privire la valorile enumerate, vă prezentăm un tabel cu valorile de referință mai importante:

Analiza	Valori  referinţă câine	Valori  referinţă pisică
BUN – mg/dl	< 34	<39
Glucoză – mg/dl	80 – 107	62 – 104
ALP – U/I	< 97	<50
Proteina totală – g/dl	6,0 – 8,0	6,0 – 8,0
GPT – U/l	<123	<82
Creatinina – mg/dl	<1,2	<1,4
Albumina – g/dl	2,0 – 3,0	2,0 – 3,0
Amilaza – U/l	866 – 1917	890 – 3352
Bilirubina totală – mg/dl	<0,7	< 0,7
Colesterol total – mg/dl	100 – 380	60 – 250
Calciu – mg/dl	10,3 – 11,9	10,0 – 12,4
CPK – U/l	<263	<222
GGT – U/l	<8	<8
GOT – U/l	<63	<53
Mg – mg/dl	1,63 – 2,51	1,9 – 2,8
P – mg/dl	1,8 – 5,2	1,7 – 8,4
Trigliceride – mg/dl	<130	15 – 80
Na – mmol/l	141-151	147 – 156
K – mmol/l	3,7 – 5,8	3,8 – 4,5
Cl – mmol/l	105 – 115	117 – 123
Fructozamina – mmol/l	258 – 344	221 – 341
Amoniac – mmol/l	<45	<45

Gastroenterologie

Gastroenterologia necesită experienţă mai ales datorită faptului că bolile care pot fi întâlnite în cadrul acestui capitol au o simptomatologie foarte variată, adesea greu interpretabilă şi astfel aplicărea unui tratament corespunzător nu este întotdeauna simplu. Totuși, prin măsuri de investigaţie paraclinice sau imagistice, în majoritatea cazurilor există şansa unui diagnostic și tratament corect.

În urma unor procese patologice cu evoluţie cronică care produc tulburări metabolice, apar frecvent cazuri în care pacientul necesită un tratament îndelungat, dar prin aplicarea unei terapii corecte sau o abordare chirurgicală justificată, multe din afecţiunile care apar în cadrul bolilor interne pot fi rezolvate cu rezultate bune.

Endocrinologie

Endocrinologia constituie un capitol din patologie în care pentru un tratament corect cu rezultate concrete, frecvent sunt necesare investigaţii amănunţite, urmărirea evoluţiei bolii pe termen lung şi multă răbdare din partea proprietarilor. Pentru determinări hormonale sau diferite  analize speciale colaborăm cu laboratoare externe.

Dorim să amintim importanţa pe care o au bolile endocrine în patologia câinelui şi a pisicii, ele fiind afecţiuni cu evoluţie lentă, cu siptome care se instalează aproape inobservabil şi care dacă nu sunt depistate din timp pot produce tulburări metabolice grave cu înrăutăţirea semnificativă a stării generale.

Este de menţionat, că deşi stabilirea diagnosticului sau a tratamentului în bolile endocrine este uneori dificilă totuşi, cu condiţia ca diagnosticul să fie corect, se poate constata cu satisfacţie că prin aplicarea unei terapii în aparenţă simple, în multe cazuri se obţin în scurt timp rezultate spectaculoase.

Cardiologie

Diagnosticul cardiologic are o mare importanţă în patologia canină şi felină, pe de o parte datorită faptului ca afecţiunile cardiace sunt frecvente, pe de altă parte prin legătura care există între patologia inimii şi alte boli.

Cazurile cele mai des întâlnite de afecţiuni ale inimii sunt cele dobândite în cursul vieţii, ele reprezentând cca. 90% din totalul cardiopatiilor dar se întâlnesc şi cazuri de boli cardiace ereditare, cu o simptomatologie care devine observabilă deja la vârsta de câteva luni.

Examinarea activităţii cardiace este obligatorie înaintea oricărei intervenţii care necesită anestezia pacientului, deoarece odată cu descoperirea unor eventuale modificări patologice se pot aplica măsuri de precauţie sporite, iar proprietarul poate fi înştiinţat de riscurile legate de narcoză şi poate fi atenţionat cu privire la necesitatea aplicării unui tratament în continuare.

Urologie 

Prin examinări de laborator şi mijloace imagistice aparatul urinar este relativ uşor explorabil și de regulă tratamentele medicamentoase sau chirurgicale aduc rezultatul dorit.

Trebuie menționat dă deși există multiple posibilități terapeutice în bolile aparatului urinar, pentru prevenirea unor complicații sau a evita evoluția proceselor patologice spre stadii cronice, este important ca depistarea afecțiunilor renale sau ale căilor urinare să nu fie amânate, cunoscând totodată și faptul, că bolile aparatului urinar apar frecvent în corelaţie cu alte boli, producând modificări metabolice cu mare semnificaţie pentru întregul organism.

Imaginile de mai jos exemplifică cazuri de calculi ale vezicii, calcului uretreli, precum și procese distrofice sau tumorale ale aparatului urinar.

Neurologie

În comparaţie cu patologia umană, unde în ultimele decenii s-au făcut mari progrese în privinţa posibilităţilor tehnice de investigare şi a soluţiilor terapeutice chirurgicale, în cazul bolilor neurologice la animale măsurile de diagnostic şi tratament sunt oarecum mai limitate. Însă multe afecţiuni cu care se întâlneşte medicul veterinar pot fi bine tratate cu produse farmaceutice pe care le poate utiliza din medicina umană.

Dermatologie

Problemele pielii la câini şi pisici, prin semnificaţia şi frecvenţa cazurilor, constituie un capitol important din patologie.

Dacă animalul ”are ceva cu pielea”, se crede adesea că prin aplicarea unuiu tratament local, în scurt timp problema trebuie să fie rezolvată – dar situaţia poate fi mult mai complexă şi se poate constata că frecvent modificările pielii sunt doar semenele unor boli, care dacă nu au fost diagnosticate la timp, vor altera starea generală a pacientului. Astfel, boli ale pielii apar în urma unor fenomene alergice, imunologice, tulburări hormonale, procese tumorale, carenţe, parazitoze, psihoze etc.

Din cele spuse rezultă că succesul în tratamentul problemelor dermatologie presupune cunoştinţe medicale care cuprind o mare parte din patologie şi tratarea bolilor pielii necesită frecvent investigaţii legate de un tablou clinic mult mai cuprinzător faţă de cum se prezintă situaţia în aparență, dar cu toate astea, chiar și în cazurile mai grave, rezultatele tratamentelor pot fi deosebit de bune.

Oncologie

Cuvântul cancer are în general pentru noi toţi semnificaţia unei boli de regulă incurabile, cu posibile suferinţe și care va însemna pierdera animalului în scurt timp.
Se ştie că într-adevăr există procese canceroase, precum osteosarcoamele etc. pentru care practic nu există soluţii terapeutice eficiente, dar totuşi datorită unor posibilităţi de tratament pe care le putem aplica în ultimele decenii, se poate spune că multe din bolile canceroase sunt relativ bine tratabile sau chiar vindecabile.
Un diagnostic precis, diferite proceduri chirurgicale şi un tratament postoperator corespunzător constituie elementele care garantează succesul în abordarea bolilor canceroase. Chimioterapia corect aplicată oferă şanse sporite de rezolvare a bolilor tumorale chiar şi în situaţii în care există o evidentă predispoziţie pentru apariţia metastazelor.

Dorim, ca prin măsurile de tratament pe care le aplicăm, să rezolvăm cât se poate de eficient toate cazurile, iar când se ştie că vindecarea nu este posibilă, să asigurăm pacienţilor pentru restul vieţii tot ce este necesar ca să le menţinem condiţia fizică corespunzătoare şi să evităm suferinţa.

Alăturat pot fi văzute imagini ale unor procese tumorale osoase, intestinale și ale vezicii urinare.

Stomatologie

Cu aparatură şi materiale specifice acestui domeniu, se pot realiză diverse tratamente profilactice şi curative, precum ar fi îndepărtarea tartrului, tratarea paradontozei, realizarea de obturaţii sau reconstituiri și tot în cadrul acestui capitol amintim posibilitatea soluționării problemelor chirurgicale legate de cavitatea bucală, în cazul unor procese tumorale sau fracturi mandibulare.

Anestezia pacienţilor pentru intervenţiile amintite poate fi realizată fără riscuri, inclusiv la animale mai în vârstă care necesită îngrijirea periodică a danturii.

Terapie intensivă

Terepia intensivă constă în tratarea unor pacienţi cu probleme de sănătate mai grave (cu necesitatea de oxigenare în insuficienţă respiratorie, monitorizarea funcţiilor vitale în cardiopatii, cu hipotermie etc.) și care au nevoie de internare și supraveghere pe termen mai lung.

Fizioterapie

Fizioterapia include diferite proceduri precum Electroterapia, Tratamentul cu ultrasunete, Terapia laser și diferite alte metode, care toate înseamnă introducerea unor energii într-un sistem biologic. Această energie poate produce schimbări fiziologice cu un beneficiu terapeutic prin  potențarea capacității naturale de reparare a corpului, cu stimularea proceselor de vindecare a țesuturilor, mai concret prin stimularea celulelor să funcționeze la un nivel mai ridicat, folosind resursele proprii ale organismului pentru a rezolva problema.

Pentru a obține efectele dorite, este necesară calcularea dozei potrivite de energie care să fie administrată pacientului. În ultimii ani tendința este de a reduce nivelurile de energie aplicată în fizioterapie.

În concluzie putem spune ca aplicarea unor masuri de fizioterapie, prin folosirea unor aparate adecvate diferitelor situații, poate contribui în mod eficient la tratarea unor probleme neurologice, articulare, musculare, inflamatorii sau dermatologice.

Vaccinări

Vaccinările se fac cu scopul de a preveni apariția bolilor infecțioase mai frecvent întâlnite, ceea ce se realizează prin anticorpii organismului care  se produc în urma vaccinării, prin limitarea dezvoltării sau distrugerea microorganismelor.

Astfel se previne îmbolnăvirea animalelor vaccinate dar și răspândirea unor boli care ar putea afecta alte animale din populația de câini și pisici.

Schema de vaccinare potrivită fiecărui caz în parte se alege în funcție de vârsta și starea animalelor.

Imunizarea de bază se începe cel mai târziu începând cu vârsta de 7 săptămâni, urmate de alte două sau trei vaccinări la intervale de trei săptămâni. Ulterior vaccinările se fac peste un an și mai departe în tot cursul vieții anual. Numai o asemenea schemă de vaccinare poate asigura titrul de anticorpi corespunzătoare care poate garanta imunitatea împotriva celor mai frecvente boli infecțioase.

Clienții noștrii înregistrați sunt anunțați anual prin carte poștală cu privire la termenul scadent de vaccinare.

În cadrul consultațiilor, medicii echipei noastre vă stau la dispoziție pentru mai multe informații și sfaturi.

CIP

Aplicarea CIP-ul este metoda internațională de identificare a animalelor, care constă în introducerea subcutanată a unei mici piese electronice, purtătoarea unui număr unic, care poate fi citită cu un detector. Procedura se realizează în cadrul unei clinici sau a unui cabinet veterinar autorizat în acest sens.
Numărul respectiv împreună cu datele câinelui și al proprietarului se trec într-o bază de date cu evidența câinilor din România. Prin numărul de CIP proprietarul poate dovedi identitatea câinelui, de exemplu cu ocazia înregistrării în COR (Cartea de Origine Română), la împerecheri, teste de displazie sau expoziții, iar în cazul pierderii, dacă cel care găsește câinele se adresează unei clinici/cabinet veterinar, din evidențele naționale care apar în RECS (Registrul de Evidență a Câinilor cu Stăpân), medicul veterinar poate identifica și anunța proprietarul.

Pașaport

Pașaportul este actul care dovedește identitatea animalelor, a vaccinărilor și a deparazitărilor, care sunt obligatorii la trecerea frontierelor. Totodată pașaportul include și semnătura medicului veterinar care a consultat câinele/pisica înainte de transport, prin care se certifică starea de sănătate a animalelor.